Domnul Barnulea și telefonul care salvează copiii de la alte telefoane

Când ai timp pentru atâta personal branding, înseamnă că nu mai e nimic autentic de arătat.

Dacă stai pe LinkedIn frecvent, e foarte posibil să fi văzut CxO fracționalila kilogram

Un tată pasionat de tehnologie ajunge într-o lume absurdă cu avatare care merg în mâini, vorbesc în meme și revelația dureroasă că nu mai e personajul principal

În fiecare oră, mor 40 de ucrainieni, dar sistemul Patriot e pe bani grei.

Scuze, dar faptul că ai părăsit o companie pe ducă nu te face șeful ei când începe să meargă bine.

Salut, Sunt Bogdan Botezatu și am 42 de ani. Nu sunt Baby Boomer, nu sunt Millenial. Sunt un copil născut în "generația cu cheia la gât". Și am încălecat pe-o șa și vă zic povestea-așa.

Dragă tabletă, am șters și rescris articolul ăsta de mult prea multe ori ca să-l las să se ducă naibii acum.

Făceam azi revista presei și, indubitabil, majoritatea știrilor dintr-o zi de duminică sunt despre Corona.

Dacă ar concura pentru cea mai mare gafă din istoria web-ului românesc, probabil că RoTLD ar lua Zmeura de Aur cum laude.

Ca și client RDS perfect satisfăcut în cei șapte ani de abonament, nu am crezut niciodată că va trebui să ies din pătrățelul meu fericit și să urlu din toți plămânii la Relații cu Clienții.

Scriu acest post cu mâhnire, dezamăgire și – de ce să nu recunosc – ceva scârbă, deopotrivă la adresa media și a comunității de security research din România.

O vorbă din popor zice că prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul.

M-am ofticat maxim azi cu hotărârea (sau mai bine zis, lipsa hotărârii) CCR cu privire la cine dracu' mai este preşedintele României.

Nu mi-a păsat prea mult de Băsescu după prima alegere din 2004, sau cel puţin, nu suficient ca să-l realeg.

Am asistat azi, secvențial, la a nu-mai-știu-câta zi de 1 decembrie, mare sărbătoare pentru suflarea românească.

Zicea amicul Hazaparu într-un post precedent că situația iscată între RCS - RDS și grupul Discovery a fost prost gestionată.

Acu ceva vreme vorbeam cu cineva despre cum vPlay se încarcă niţel mai greu decât de obicei.

Acum mai bine de un an, vă povesteam că, exasperat fiind de suita de mesaje de la 123, mi-am luat inima în dinţi să le fac scandal celor de la Customer Care.

Zilele astea am făcut abuz de Facebook să recuperez cu chestiile pe care le-am pierdut cât timp am fost plecat cu treburi.

Cică nişte români deştepţi de prin Senat pe care i-am fi votat noi acu' ceva vreme s-au gândit să facă un ban cinstit pe seama taxării accesului la pornografie

Într-una din zilele petrecute la San Francisco, am repetat binecunoscuta rutină de "verificare" a străvechiului Messenger.

Revin pe blog după o absenţă considerabilă. Nu cu vreun reproş, comentariu sarcastic sau ceva tipic lui Botezatu.

Umblă vorba prin România că Universitatea de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti plănuieşte să evacueze din cămine pe studenţii care "aduc în camere persoane de sex opus".

Mi s-a întîmplat de curînd să-mi dau seama că o anumită parte din fişierele mele de pe Trilulilu au dispărut.

Începînd de ieri, Airbites îşi face de cap cu conexiunea mea la Internet.

Vă povesteam zilele trecute despre frigiderul meu mare, cu suport nativ pentru six-packuri.

Sunt cîteva lucruri care nu încetează să mă minuneze.

Sunt un consumerist. Rîvnesc la lucruri, şi pe măsură ce le cumpăr, tot aş mai cumpăra. Pentru că sunt atît de multe, am decis să fac listă, ca la piaţă.

Din diverse motive am fost forţat să renunţ la conexiunea la Internet oferită de Erdieşh.

Primim la poşta redacţiei încă un spam idiot care face valuri mari pe messenger

Din seria căutărilor demente, am onoarea să vă prezint cele mai populare cuvinte-cheie care-mi aduc vizitatori pe blog.

Tocmai cînd mă duceam să-mi cumpăr covrigul zilnic, una din macaralele de la Palas s-a hotărît să-mi taie calea.

Marţi seara, ora 18. Ies de la munci şi o apuc tîrîş spre casă.

Via Metalhead (via DCU), aflu că găzarii de la Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti au pus gînd rău unui lector universitar care fumează în sălile de curs şi promovează muzica rock.

Începând de astăzi, George "Gigi" Becali păşeste în spaţiul virtual.

Ieri a fost ziua cea mare, momentul în care se presupunea că Emag îmi trimitea mult-aşteptatul notebook Dell Inspiron 1525

O vorbă din popor spune să te întinzi cît ți-e plapuma, pentru că riști să-ți pui singur funia de gît încercînd să uimești pe cineva cu inteligența din dotare.

Nu ştiu dacă vă pasă cum e o zi din viaţa unui jurnalist pe teme de IT, dar asta nu prea contează pentru că o să vă povestesc oricum.

A început febra banchetului pentru cei de la Jurnalistică.

Astăzi s-au făcut probele de lumină la Universitate. În urma acestora, toate luminiţele care au candidat au fost angajate ca Administrator Financiar (P)

Perindam hai-hui Copoul la o oră în care majoritatea cartierelor muncitoreşti sunt deja violate a doua oară.

După cum probabil ați aflat deja, a doua mea casă e într-un campus universitar.

Am vrut să citesc azi benzi desenate.

Am înţeles că s-au pus lumini la Universitate. Cică acum arată cam ca în poza de mai sus.

Zilele astea am rămas la serviciu peste program de bună-voie. Şi cind spun "peste program" nu mă refer la o oră-două, ci la faptul că aproape m-am mutat acolo.

În primul rînd, vreau să îmi cer scuze faţă de el pentru că îl voi numi portar.

M-am uitat astăzi la fotografiile din profilul meu de pe Yahoo.

Vreau să vă povestesc, cu întîrziere, despre colegul meu, (mai corect, fostul coleg) George.

Tocmai ajunsesem acasă de la "parada" din faţa Universităţii.

Pare incredibil, însă am găsit oameni care aşteaptă un nou început de săptămînă doar pentru că lunea apare Opinia.

Pentru a nu ştiu cîta oară, am jucat Mafia.

Am găsit întîmplător pe net o reţea de site-uri web care îţi creează un miniclip flash pentru cite un parametru introdus de utilizator.

Zilele trecute eram la cumpărături pe Bulevardul Ştefan, mai precis în faţa Cubului Inutil de la Mitropolie.

L-am văzut în faţa mea cînd am făcut stînga dinspre Podu Roş către „Ţesătura”.

„Te iubesc” ar trebui votat probabil cuvîntul anului, al deceniului, al mileniului

Sîmbătă seara, după ştiri, primesc un telefon de la tovarăşul meu, Andrei.

Se întîmplă uneori, cînd ţi-e lumea mai dragă, să fii lovit de cîte un fragment de amintire care se încăpăţînează să evadeze din sinapse cu orice preţ.

Vorbind în cifre, anul 2005 nu a fost nici mai bun, nici mai rău decât precedentul. Nu ştiu cum a variat preţul benzinei, deoarece nu sunt posesorul unei maşini.

Îmi aduc aminte de un episod petrecut demult la şcoală, într-una din iernile în care centrala termică nu funcţiona, ca de obicei.