La Super Bowl-ul de anul acesta, Amazon Ring a difuzat o reclamă despre noua sa funcție „Search Party”, bazată pe AI, pentru găsirea animalelor de companie pierdute. Povestea e simplă și emoționantă: un copil își pierde câinele, încarcă o fotografie în aplicația Ring, camerele din cartier caută o potrivire, iar câinele este găsit prompt și adus acasă.

La prima vedere, ai spune că e doar încă o poveste lacrimogenă despre tehnologie, făcută să iasă în evidență în haosul reclamelor de la Super Bowl. În schimb, milioane de oameni au postat un torent de reacții negative și o discuție serioasă despre ce înseamnă, de fapt, toate camerele din jurul nostru.

Câinele e doar pretextul pentru infrastructura pe care reclama o normalizează: milioane de senzori video montați pe verande, care trimit imagini în cloud și interogabile la cerere prin AI. Reclama arăta arii de căutare și detectare automată care scanează cartiere întregi. Pentru mulți care văd asta prima oară, reacția imediată a fost „ăsta nu e gadget util” ci „rețea de supraveghere în masă”.

Criticii nu au descris reclama ca fiind emoționantă, ci distopică și înfiorătoare. Ani la rând, majoritatea oamenilor din domenii non tech au fost complet inconștienți de câtă tehnologie de supraveghere există în jurul lor. Acum, frica se concretizează, în principal în urma a ce se întâmplă în lumea civilizată. Dacă un sistem poate scana camere pentru a găsi un câine, de ce nu ar fi el folosit pentru a găsi oameni, imigranți, indivizi care "par suspecți" sau, cine știe ?

Problema nu este nici nouă, nici teoretică. Ring are un istoric sinistru în materie de intimitate. Compania a permis diverselor organizații de poliție să acceseze înregistrările utilizatorilor prin programe precum Community Requests. A fost criticată pentru că a permis poliției să obțină imagini direct de la utilizatori, fără mandat. Ring a susținut că a renunțat la această practică în 2024, dar ulterior a continuat mecanisme similare prin parteneriate cu platforme de gestionare a probelor digitale.

La finalul lui 2025, Ring a anunțat că intenționează să colaboreze cu o companie de supraveghere numită Flock Safety. Flock nu este o asociație de cartier. Este o firmă comercială de tehnologie pentru supraveghere. Produce sisteme automate de citire a numerelor de înmatriculare și camere folosite în mii de comunități din SUA. Aceste sisteme scanează vehicule, înregistrează detalii precum numerele de înmatriculare, data și ora, locația și alte caracteristici vizuale, apoi pun datele la dispoziția poliției. Rezultatul este o bază de date interogabilă, care permite urmărirea vehiculelor în timp și spațiu.

Integrarea planificată ar fi permis forțelor de ordine care folosesc platformele Flock să trimită solicitări directe de tip Community Request pentru imagini captate de camerele Ring din anumite zone. Ring a declarat că schimbul de date cu Flock nu a avut loc niciodată, deoarece integrarea nu a fost lansată și niciun videoclip al clienților nu a fost transferat. Totuși, simplul fapt că o astfel de colaborare a fost luată în calcul a ridicat semne de întrebare serioase. Combinarea camerelor private din locuințe cu o rețea automată de citire a numerelor de înmatriculare a declanșat alarme privind confidențialitatea, atât în rândul activiștilor, cât și al utilizatorilor obișnuiți.

Reacția publică la reclama din Super Bowl a fost rapidă. Pe rețelele sociale, oamenii au legat ideea de „AI care scanează sute de camere” de temeri privind supravegherea generalizată. Unii au subliniat că limbajul legat de consimțământ și opțiuni nu înseamnă mare lucru atunci când setările implicite activează funcțiile de sharing, iar majoritatea utilizatorilor nu citesc termenii și condițiile oricum. Electronic Frontier Foundation și figuri publice precum senatorul Edward Markey au criticat riscurile pentru viața privată, mai ales că funcții precum recunoașterea facială, sub denumirea „Familiar Faces”, sunt deja activate în produse.

După reacțiile negative, Ring și Flock au renunțat discret la parteneriatul planificat. Oficial, motivația a fost că au căzut de comun acord și că blocajul ține de resurse și calendar, nu de reclamă. Normal că u repetat că nu a fost partajat niciun fel de date. Dar problema de fond rămâne: clienții au plătit și au instalat o rețea de senzori care poate deveni cu ușurință o mașinărie de „siguranță publică” mult mai amplă, prin simple actualizări software sau noi acorduri contractuale.

Ideea principală este simplă: Ring nu are nevoie de o ușă secretă pentru a construi un sistem de supraveghere. Oamenii cumpără și instalează de bunăvoie camerele, le conectează la servicii cloud și acceptă termeni care permit colectarea, analizarea și uneori partajarea imaginilor. Cu AI care caută tipare, totul devine o rețea interogabilă ce poate trece ușor de la găsirea animalelor pierdute la căutat indivizi, apoi la urmărirea lor prin oraș. Odată ce fluxul de date e pus pe picioare, restul e penibil de ușor.

Dacă nu ești sigur de cât e paranoia și cât e risc real, poate ar trebui să știi că normalizarea scanării cu AI la nivel de cartier nu este un detaliu minor, pentru că schimbă complet felul în care percepem spațiul public și cel privat.

Tehnologia, în sine, nu este rea. Dispozitivele conectate, alertele pentru comunitate și AI pot fi utile. Dar când niște băieți șmecheri din companiile de tehnologie instalează sisteme cu dublă utilizare în milioane de locuințe fără protecții legale solide, fără mecanisme clare de blocare și fără limite ferme pentru accesul forțelor de ordine, probabil că ar trebui să fim atenți. Reclama cu câinele pierdut a fost doar o greșeală strategică care ne arată profunzimea capabilităților statului de a ne supraveghea oricând și oricum are el chef.