Poți să-i spui oricum și tot are sens
E ziua 3 de Paște. E despre daci, oare?
Floare de colț am pus pe piept sub mâna-i aspră
Și-o mângâiere pe-lui chip bătrân
Și-o lacrima scursă peste zâmbet izbi pământul,
Și îmburdat de-un rece vânt.
De-asupra cerul, dedesubt pămantul, Între ere ele esti mereu Și vei veni-napoi, chemat de-a noastre gânduri Plecat ca om și-ntors ca zeu.
În noapte, doar șoapte Suspină și-alină Închină tu, măiestre zeu cu voie bună Chemându-i duhul inapoi
Și zâmbet, și cântec Ce-ndeamnă, ce cheamă Se-nalță acum către ceruri Dinspre noi
Privește-acum spre lumea ta Și vezi cum totul pare Că stă să se darâme
Întoarce-acum privirea ta Către aceia care În față nu ți-or râde
Și vino iară printre noi Însă ne fii de-a dreapta Să ne sădești în suflet Îuterea și credința
Și să ne-ndrepți și să ne-ndrumi Pe drumul zeilor batrâni Să fim mereu cu tine în suflet.