Înapoi la blog

Nu știți voi, dar noi toți am construit succesul

TABLETĂ

3 minute de citit
Nu știți voi, dar noi toți am construit succesul

Îi vezi peste tot pe LinkedIn și Twitter – foști angajați care au abandonat o companie aflată în cel mai prost scenariu, dar care acum se bat în piept cu realizările a ce a devenit firma între timp, de parcă ar fi fost fondatorii ei rătăciți pentru câteva secunde. N-au stat când a fost greu, n-au cunoscut cum e să tragi la căruță în vremurile grele. S-au evaporat când barca lua apă, probabil cu un post despre cum „caută noi oportunități” sau „se concentrează pe dezvoltarea personală.”

Trec câțiva ani și, natural, compania care supraviețuiește devine un nume mare – sau poate pride cîteva mențiuni în publicațiile mari ale zilei; și deodată vezi aceiași oameni cum se bat cu pumnul în piept, etalându-și fostele legături de parcă povestea ar fi fost cumva despre ei. „Mereu mândru că mi-am început cariera la XYZ SRL (acum un milion de ani)!”

PE BUNE? Ai fost mândru și când ai plecat fuga-fuguța că firma se lăsa într-o parte și lua apă prin toate găurile? Sau când salariile întârziau deja de câteva luni și nu se vedea vreo perspectivă să fie plătite curând? Sau când ai plecat pentru că altcineva ți-a oferit 10 cenți în plus în acțiuni și un job title creat cu Bullshit Job Generator? Singura ta contribuție la succesul companiei a fost că ai eliberat un birou pentru cineva care chiar voia să construiască ceva acolo.

Hai să fim sinceri – nimeni nu dă doi bani că ai lucrat la o companie înainte ca aceasta să devină un reper. Faptul că ai mâncat în aceeași cantină cu oamenii care au construit ceva nu înseamnă că ai contribuit și tu. Jobul tău din trecut nu e un trofeu dacă ai abandonat corabia înainte să treacă furtuna. De fapt, e invers - e doar o confirmare că viziunea ta spre viitor e egală cu zero, dar hei, ce ai acum e un “launchpad for new opportunities”.

Și totuși, de fiecare dată când fostul tău angajator ajunge în atenția publicului, acești strigoi ale concedierilor și demisiilor din trecut “își rup din timpul lor” ca să le amintească tutßuror că au fost „parte din aventură.” Serios? De unde stau eu, se vede doar că ai făcut aventura mai ușoară pentru cei care au rămas.

E o diferență majoră între a fi lucrat undeva și a fi contribuit la succesul acelui business. Ai plecat când lucrurile mergeau prost și ai revenit doar ca să-ți etalezi fostele legături când au început să meargă bine? Nasol, dă-mi voie să-ți spun că nu ai fost parte din poveste – ai fost doar o notă de subsol la capitolul “și alții”. Fă ciocul mic și asumă-ți asta.

Photo by Ashima Pargal on Unsplash